Foarte frecvent mă întâlnesc cu întrebarea “Ce analize să fac pentru glanda tiroidă?”, iar răspunsul meu pare echivoc “Depinde ce problemă ai în vedere”.

Setul de investigatii depinde şi poate varia destul de mult în funcţie de mai mulţi factori:

• esti o persoană sănătoasă, dar cu risc crescut pentru afecţiunile tiroidiene: antecedente în familie de afecţiuni tiroidiene, sarcina şi alăptarea, infertilitate, femeie peste 50 de ani, antecedente de iradiere a gâtului ş.a.m.d;

• ai semne sau simptome care sugerează o afectare tiroidiană?

• eşti cunoscut cu o afecţiune tiroidiană? care? urmezi un tratament sau nu?

Adesea pacienţii consideră că analizele de sânge sau cele de urină sunt suficiente pentru a lămuri o anumită problemă de sănătate şi doar rar, în cazuri “complicate”, sunt necesare alte investigaţii. Această idee este cât se poate de greşită. Spre exemplu nodulii tiroidieni sunt foarte frecvenţi, apar la 50% din populaţia generală, majoritatea sunt complet asimptomatici (9 din 10), cel mai adesea nu alterează funcţia tiroidei şi nu se acompaniază de modificări ale analizelor de laborator. Cu toate acestea 10% sunt maligni (canceroşi)! Revenind la întrebarea “Ce analize să fac pentru glanda tiroidă?” am să trec pe scurt în revistă investigaţiile tiroidiene cel mai frecvent utilizate, încercând să subliniez folosinţa lor principală.

Analize tiroidiene de laborator

• TSH (hormonul de stimulare tiroidiană) este cel mai bun marker al funcţiei tiroidiene. Valorile crescute indică o scădere a funcţiei glandei tiroidă (hipotiroidism), iar valorile scăzute, cel mai adesea, indică o hiperfuncţie tiroidiană (hipertiroidism);

• Hormonii tiroidieni (FT4, FT3) au modificări , de obicei, în sens opus TSH-ului, fiind scăzuţi în hipotiroidism şi crescuţi în hipertiroidism;

• ATPO (anticorpii anti-tireoperoxidază) şi ATg (anticorpii anti-tireoglobulină) sunt crescuţi în tiroidita autoimună (Hashimoto), fiind în general marca biochimică a acestei afecţiuni. Uneori anticorpii anti-tiroidieni pot fi crescuţi, la niveluri relativ mai scăzute şi în alte afecţiuni tiroidiene precum: boala Basedow-Graves (o formă de hipertiroidie), tiroiditele acute şi subacute şi alte tiroidite;

• TRAb (anticorpii anti receptor TSH) sunt crescuţi în boala Basedow-Graves fiind markerul biochimic al acesteia;

• Ioduria (iodul din urină) şi iodemia (iodul din sânge) sunt scăzute în deficitul de iod, care este una dintre cauzele de hipotiroidism şi sunt crescute în caz de expunere la iod (medicamente ce conţin iod, substanţe de contrast iodate etc.), fapt ce poate induce hipertiroidia;

• Calcitonina crescută este utilizată ca marker tumoral pentru medulocarcinomul tiroidian, un cancer tiroidian rar, ce reprezintă doar 5% dintre cancerele tiroidiene. Adică 95% dintre cancerele tiroidiene nu au un marker dozabil în sânge. Valori uşor crescute ale calcitoninei pot avea diverse alte cauze precum fumatul;

• Tg (tireoglobulina) este utilizată ca marker de recidivă sau persistenţă a cancerelor tiroidiene diferenţiate (cancerul papilar şi cancerul folicular), după ce s-a practicat extirparea tiroidei (strumectomie) şi după ce s-a îndepărtat restantul de ţesut tiroidian cu iod radioactiv (ablaţie tiroidiană cu radioiod). La ora actuală nu este recomandată folosirea tireoglobulinei ca marker tumoral la pacienţii neoperaţi deoarece valori crescute se întâlnesc şi într-o serie de afecţiuni tiroidiene benigne, relativ comune, precum hipertiroidia şi tiroiditele distructive;

Explorări imagistice pentru glanda tiroidă

• Ecografia tiroidiană este cea mai bună metodă de vizualizare a glandei tiroide, cu ajutorul ei putând aprecia dimensiunea, structura, prezenţa şi aspectul nodulilor tiroidieni, vascularizaţia tiroidei şi alte aspecte de importanţă clinică;

• Scintigrafia tiroidiană este utilă în diagnosticul cauzei hiperfuncţiilor tiroidiene, pentru caracterizarea nodulilor tiroidieni ca “reci” sau “calzi” şi pentru identificarea ţesutului tiroidian, în special în cazul prezenţei acestuia la distanţă faţă de localizarea anatomică normală (metastaze sau tiroidă ectopică). Probabil este important de reţinut că nodulii calzi sunt noduli hiperfuncţionali, dar benigni (non-canceroşi), în schimb nodulii reci scintigrafic au un risc mai crescut de malignitate (de a fi canceroşi), totuşi acest risc este de aproximativ 20%;

• Elastografia tiroidiană evaluează elasticitatea nodulilor tiroidieni comparativ cu ţesutul tiroidian normal, nodulii maligni având tendinţa de a fi mai rigizi, datorită invaziei pe care o fac în ţesutul adiacent;

• Evaluarea imagistică a tiroidei prin RMN, CT, PET-CT se recomandă doar în situaţii particulare;

• Puncţia citologie tiroidiană cu ac fin (FNA) este metoda cea mai bună, “standardul de aur”, pentru investigarea nodulilor tiroidieni. Ea presupune aspirarea cu un ac de seringă, cel mai adesea sub control ecografic, a câtorva celule din nodulii vizaţi, care ulterior sunt examinate la microscop. Puncţia tiroidiană nu prezintă nici un fel de risc major. NU DISEMINEAZĂ CELULE CANCEROSE pe traiectul de puncţionare sau în fluxul sanguin. Puncţia durează aproximativ 5-10 minute, iar senzaţia dureroasă este similară cu cea de la recoltarea de sânge din venă. Puncţia tiroidiană previne intervenţiile chirurgicale inutile sau dacă în urma puncţiei se recomandă intervenţia chirurgicală, ea aduce detalii cruciale pentru alegerea tipului de operaţie ce trebuie efectuată pentru a obţine rezultate maximale şi a scuti pe viitor de o urmărire anevoioasă sau chiar de o reintervenţie “de completare” a primului gest chirurgical.

De reţinut

• TSH-ul este cel mai bun marker al funcţiei tiroidiene;
• Ecografia tiroidiană este cea mai bună metodă imagistică de evaluare a glandei tiroide;
• Puncţia citologie tiroidiană cu ac fin (FNA) este “standardul de aur”, pentru investigarea nodulilor tiroidieni;
• Puncţia tiroidiană previne intervenţiile chirurgicale inutile;

Notă: Acest articol face parte dintr-o serie de articole al căror scop este popularizarea unor informaţiilor medicale într-un limbaj cât mai accesibil. Ţinta mea este pacientul căruia vreau să-i prezint câteva aspecte medicale de utilitate generală. Aceste articole doresc să le contrapun avalanşei de informaţii pseudomedicale care există pe piaţa media, care ţin mai degrabă de modă decât de adevărul ştiinţific. Este intenţionată utilizarea limbajului non medical, deoarece nu am vrut să ascund informaţia în spatele unui limbaj tehnic, greu penetrabil de către omul normal. Pentru a nu dilua mesajul, am evitat şi abundenţa detaliilor, deşi medicina constă tocmai în detalii. Pentru a compensa acest neajuns, voi reveni cu articole focusate pe temele ce necesită detaliere. Luaţi-vă informaţiile din surse avizate!